Articole de la Cluj 2

11.FLUCTUAŢIA DE PERSONAL

 

            Termenul de fluctuaţie este definit în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (D.E.X. ed. 1996) ca fiind ’’abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare’’ sau  ’’schimbare continuǎ, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul’’. Deşi termenul de fluctuaţie apare încă din anul 1963 în Dicţionarele tehnice româneşti totuşi definiţia sociologică apare după 1989. În economia de piaţă, fluctuaţia de personal se defineşte, în selecţia de personal, ca fiind mişcarea salariaţilor într-o firmă, respectiv plecarea/venirea salariaţilor din/în firmă. Lucrările de Managementul Resurselor Umane (M.R.U.) deşi tratează acest fenomen, nu îi acordă importanţa cuvenitǎ.

            Cauzele plecării personalului dintr-un sistem organizaţional sunt:dorinţa proprie- demisia; dorinţa angajatorului – concediere, reducere de personal; comun acord – pensionare etc.

În toate cele trei situaţii partenerii, salariatul si angajatorul care formează un cuplu dual, pot fi persoane active si respectiv pasive care de multe ori se supun unor reguli dincolo de voinţa lor. (de ex.: închiderea unei societăţi din motive ecologice)

            Fluctuaţia de personal este,dupǎ unii autori, o modalitate prin care mobilitatea forţei de muncă permite salariaţilor satisfacerea unor aspiraţii de nivel superior. La nivel de societate, această mobilitate , care pentru angajator are un cost ridicat, are şi efecte benefice. Astfel, prin plecări repetate se constată că cele mai întâlnite efecte benefice sunt: infuzia de idei noi, îmbunătăţirea relaţiei angajat- fişa postului - prin analize de demisie, economii la fondul de salarii – dacă pleacă ’’oameni de bază’’ şi se angajează ’’similari’’ dar cu salarii mai mici.

11.1 MEDII TEHNICO-ECONOMICE ALE FLUCTUAŢIEI

Principalele modele ale producţiei sunt prezentate în fig.1 unde Q este producţia firmei  prognozabil.Apoi se prezintă modelul producţieiîntr-un interval de timp  sezoniere în care R, S, C - principalele trei medii tehnico - economice ale stărilor naturii într-o producţie evolutivă pozitiv în timp (R - recesiune, S - stagnare, C – crestere economicǎ),cu parametrii T-durata sezonului,t  -durata tranziţiei pe sezon,t –intervalul iniţial de timp,caracteristic unui mediu deterministist-predictibil..

 

sezoniere,evolutive pozitiv în timp (în creştere) fiind caracteristc unei producţii în mediul determinist-probabilist pe o piaţǎ concurenţialǎ în dezvoltare.

În figura 2 se prezintă modelul producţiei constante în timp, , fiindnedepinzând de sezon, caracteristica unei producţii stabile în  caracteristic unei producţii în mediul determinist şi cert.

     În figura 3 se prezintă modelul producţiei sezonier evolutivă negativ(în scǎdere) în trei stări ale naturii (C, S, R) fiind caracteristic unei producţii în mediul determinist-probabilistic pe o piaţă concurentială suprasaturata. 

      În figura 4 se prezintă modelul general oscilant al unei producţii variabile  în timp (alternând  mai multe minime şi maxime, pentru oricare stare a naturii R, S, C) fiind caracteristic unei producţii în mediul nedeterminist şi incert.

Efectul logic natural al modelelor producţiei mai sus prezentate ar trebui să se reflecteze direct asupra fluctuaţiei personalului angajat, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Astfel, va exista câte un model al fluctuaţiei de personal, în corespondenţă univocă cu modelul producţiei. În figura 5 se prezintă, concentrate, principalele modele ale fluctuaţiei de personal în care P este funcţia personal angajat în corespondenţă univocă cu funcţia de producţie Q, adică P → Q şi (P,Q)  N; (SS, ST_Z) exprima starea stabila, respectiv de tranzitie, cu indicii aferenti starii mediului (R, S, C).

11.2 MODELUL GRAFIC ŞI PARAMETRII FLUCTUAŢIEI

Stǎrile naturii, care impun condiţii  învariabile de personal, impun si fracţionarea (eşantionarea) duratei totale  duratele parţiale – eşantioanele T_, cu α = R, S, C, fiecare având un interval de timp de tranziţie t_TZ aferent fiecărei stări, necesar tranziţiei de la o stare la alta, iar procesul global necesită un timp iniţial t₀  = tşi deci ₀ +

Durata unei stări T_ include şi duratele tranziţiei t_TZ. În fiecare stare α = R, S, C, există o tranziţie caracterizată de variaţia de personal ∆P_ şi un palier pentru care funcţiaP_= ct iar ∆P _= 0. O stare a naturii R, S, C se compune din alte douǎ stari: starea de tranziţie (ST_Z caracterizatǎ de ∆P_ = var. şi o stare stabilǎ (SS_α) pentru care P_α = ct şi  ∆P_α = 0.

Variaţia de personal ∆P_α = P_α – P_α-1 poate fi pozitivă sau negativă după cum P_α > P_α-1 -    mediul economic evolutiv pozitiv sau P_α < P_ - mediul economic evolutiv negativ, care va fi notatǎ cu

PCând existǎ +_

Parametrul caracteristic al stării de tranziţie ST_Z este creştererea / reducerea de personal

In mediile economice monoton crescătoare şi descrescătoare, în cele trei stări ale naturii, fluctuaţia de personal a fost definită ca mai sus. În mediul economic generalizat cu fluctuaţii oscilante pentru Q_osc = var., cu multe maxime şi minime, fiind cel care aproximează cel mai corect mediul tehnico-economic real în  se eşantioneazǎ, conformproducţia factuală, intervalul global de timp   =relatiei

Se defineşte  un ciclu complet de stări ale naturii ca fiind acel ciclu de stări ale naturii care formeaza şirul ordonat

Ciclul complex şi extins este ciclul de stări ale naturii care se formează din cicluri simple ordonate, constituit într-un şir strict ordonat ca în continuare: (

Modelul grafic generalizat al fluctuaţiei este prezentat în schema sistemică din figura 6, în care (F_Ri, F_Si, F_ci, F_i) sunt fluctuaţiile calitative, evaluabile vag prin intermediul parametrului ∆P_αi; α = R, S, C; 1≤ i ≤ n.

Figura 6

În funcţie de semnul algebric al lui ∆P_αi, fluctuaţiile F_αi pot fi: pozitive (+F_αi) - penurie de personal şi deci necesita angajarea de noi salariaţi, sau negative (- F_αi) - excedent de personal, deci se impune plecarea de personal din firmǎ

Dacǎ  N_ai este numǎrul iniţial al angajaţilor firmei în t₀  , N_ap , N– numǎrul angajaţilor plecaţi în _an – numǎrul  , Nnoilor angajaţi în  _at – , iar cuplajele între diferitelenumǎrul total al angajaţilor firmei in  cicluri complete de stǎri impun relaţia de cuplare

N_at(i-1) = N_a  _(i-1) = N_ai,_i atunci numǎrul total al angajaţilor, în starea stabilǎ finalǎ a unui ciclu complet de stări se exprimǎ prin relaţia:

 N_ati = N_a ﺡ_i = N_aﺡ_(i-1) – N_api + N_ani = N_ai,i

si           N_aRi = N_a _(i-1)

 N_aCi = N_aSi

iar:         P+ _iF→_i → lipsă Pde personal → noi angajări; - _iF→_i → excedent de personal → plecări din firmă.

                       

11.3 INDICATORI DE EVALUARE CANTITATIVĂ A FLUCTUAŢIEI DE PERSONAL

            Cheltuieli cu o persoană în F₁.

                        CF1 = C_a,

în care: C_a sunt cheltuielile de angajare.

            Cheltuieli cu o persoană în (F_S2+F_C2)

                        C_(Fs+FC2) = C_s + C_pp + C_ns + C_a,

în care: C_s sunt cheltuielile salariale, C_pp sunt cheltuieli cu pregătirea profesională, C_ns sunt cheltuieli nesalariale şi C_a sunt cheltuielile de angajare.

            Cheltuieli cu o persoană în FR₂

                        FR₂= C_p + C_admp,

în care: C_p sunt cheltuielile firmei datorate plecării unui salariat, C_admp sunt cheltuieli administrative legate de plecare.

            Când firma doreşte angajarea a noi salariaţi, pentru înlocuirea celor plecaţi, atunci se revine la F₂ şi SS₂ iar cheltuielile pentru noi angajări vor fi:

C _na = C_r + C_admn,

în care: C_r sunt cheltuielile recrutării, selecţiei şi formării profesionale a noului salariat, C_admn sunt cheltuieli administrative legate de noile angajări.

            Cheltuieli totale pentru firmă

            În intervalul   ₂ in (F_R2+F_S2+F_C2) = F₂  firma cheltuieşte, în total:

                        CtF2 = CF1 N_ai + C₍F_S2+F_C2) Nna2 + CFR₂ N_ap2

            Cheltuieli la angajare

            Aceste cheltuieli trebuie să cuprindă suma tuturor eforturilor financiare pe care le face firma pentru ca să angajeze un nou salariat.

                        C_a = C_promo + C_{adm (F1+FS2+FC3)} + C_{ru1 (F1+FS2+FC3)},

în care: C_promo sunt cheltuielile de promovare a postului prin mass-media, C_{adm (F1+FS2+FC3)} sunt cheltuieli administrative legate de interviul de angajare şi C_{ru1 (F1+FS2+FC3)} sunt cheltuielile de resurse umane cerute de interviul de angajare.

Este recomandat ca această sumă să se raporteze la nivelul salarial al fiecărui post astfel ca odată cu creşterea nivelului ierarhic al salariatului, acestea să scadă.

Cheltuieli la plecare

                        C_p = C_admFR2 + C_ruFR2 + S_reang,

în care: C_admFR2 sunt cheltuieli administrative legate de interviul de plecare, C_ruFR2 sunt cheltuielile de resurse umane cerute de interviul de plecare şi S_reang este spor de reangajare.

           

Raportul cheltuielilor la angajare / plecare

            Raportul celor două mǎrimi este cuprins în intervalul (0…+∞). S-a luat în consideraţie faptul că în ”negocierea plecării” poate apare situaţia în care salariatului să i se mărească salariul sau să i se acorde alte compensaţii materiale pentru a rămâne în firmă (S_reang). Dacă aceste costuri la plecare depăşesc cu mult costurile menţinerii lui în firmă nu se recomandă efortul financiar şi trebuie acceptată fluctuaţia de personal ca o stare de fapt.