SINGUR
Stau singur în mlaştina uitării
Privesc pe geam şi mă-nspăimânt
Pământ
O tuse seacă-n zarea zării
Să vii cu mine între flori
Să le gustăm parfum-miros
O viaţă fără de frumos
E glasul dintre noi cărări
Cămaşa-i udă de durere
Sparg clipele-ncet
Sonet
De traume şi plăcere
Paralizez cu gândurile mele
Inalţ rugi către cer
Homer
Ajută-mă să cânt manele
E cald creierul de gânduri
Ce vor să iasă şi să se-npreune
Nebune
De stat în jos la cap de rânduri
Dă-mi mâna ta însingurato
Şi gura ta fără prihană
Nu-i mână
Să nu se vindece bogato
Te-aştept în mine ca să vii
Să mergem pe a dorului cărare
La mare
Vom răsufla de nebunii
De vrei plăcere s-o găseşti
n-o poţi găsi în heleşteu
în Eliseu
vom fi a valurilor dulci poveşti.
ÎNCHIDEREA UŞILOR
Toată
viaţa noastră este urmarită de acest aparent banal fenomen" inchiderea
uşilor".
De
la maternitate când venim pe lume şi pâna la morgă uşa se închide sau se
deschide lăsâdu-ne să ieşim sau să intrăm în viaţă . Atât la maternitate cât şi
la morgă clanţa este acţionată de alte persoane, noi fiind prea mici în primă fază iar în ultima fază noi
fiind deja plecaţi in lumea de dincolo.
În
anii în care suntem condamnaţi să trăim în această lume suntem urmăriti de
expresii de genul:
“ni s-a trintit usa in nas”. Uşa
este o poartă spre lumină şi respectiv spre întunerec. Sunt unii care spun
întunerecul e lumea în care ne mişcam iar dincolo ne aşteapta lumina cea fără
de sfărşit Reîntruparea în lumea luminii reprezintă pentru mai multe civilizaţii
trecerea la o altă viaţa. Viaţa de după moarte, dacă există, dă omului speranţa
că dincolo de ultima uşa este ceva de care el se va bucura mai mult decât viaţa
de după prima uşa .
Sunt oameni care pe parcursul vieţii din
spatele primei uşi prin grija Creatorului fac o primă trecere către tărâmul
marii iubiri. Aceşti oameni trec printr-o perioadă de comă care este o stare
tranzitorie în care viaţa este menţinută de trupul fizic iar spiritul trece în
Grădinile Raiului unde doreşte să rămână. Spiritul încearcă să atragă şi trupul
propunandu-i spre cumpărare în locul suferinţei trupeşti o bucurie . Uneori
acest târg funcţionează,iar alteori nu . Pentru ca oamenii în starea de comă să
revină este nevoie de incantaţii , pe care să le facă un călugăr din munţii
Tibetului sau de rugăciunile Sfântului Vasile pe care să le facă un preot din
biserica ortodoxă.
Ce
înseamnă pentru aceşti oameni repetiţia morţii? Nu vom ştii dacă le-am făcut
rău sau bine până cănd nu ne vom regăsii în Câmpiile Elysee şi ne vor condamna
sau ne vor aduce ofrande pentru fapta de a-i fi readus pe pămant.
Am făcut un
lucru egoist , că i-am readus , sau un lucru altruist ?
Răspunsul la
aceste întrebări îl vom găsi în spatele ultimei uşi pe care o va închide
groparul.
Ce se întamplă
dincolo de prima uşă pe care o deschide moaşa ?
Vom fi marcaţi
de numeroasele uşi pe care va trebui să le deschidem ca să urcăm pe scara
socială sau pe scara carierei profesionale.
Fiecare etaj
profesional la care vom accede are propria lui uşă iar fiecare şedere
profesională îşi are propria uşă . Când dorim să urcăm închidem noi uşa unei
morţi profesionale şi deschidem noi uşa unei alte noi vieţi profesionale.
Dreptul
de a închide o uşă şi de a deschide alta este dat Creatorul Suprem .
De
multe ori între viaţa profesională şi
viaţa particulară este o mare asemănare . Oamenii care acasă inchid
uşile în spatele lor vor repeata acest lucru şi la serviciu deoarece temerea de
ceilalţi şi izolarea este o formă prin care îti asiguri confortul.
Noaptea
chiar dacă sunt singuri în casă ei repetă" închidere uşilor"
inconştient , Acest lucru le dă siguranţa unui spaţiu intim mai închis decât
spaţiul cel mare în care se găseşte dormitorul.
Oamenii
care se inchid în ei sperând ca ceilalţi să nu îi agreseze şi nici ei să nu îi
deranjează pe ceilalţi încercând astfel să fie siguri cu ei înşişi pentru a
putea astfel trece prin lume din spatele unei uşi în spatele unei alte uşi până
la ultima uşă: cea a groparului.
Un
mare cunoscător al spiritului uman care a trăit în Franţa la începutul
secolului trecut ,bun cunocător al filozofiei orientale spunea că 70% din
oameni trec prin viaţă “amorţiţi” .
De
ce încearcă să se ferească în viaţă aceşti “ amorţiţi în simţuri”?
Părerea
mea , subiectivă, este că încearcă
să închidă uşa către comunicarea
cu el însuşi, către propriul eu vital , către esenţa pură a propriului spirit .
Uitându-se
în el ar putea găsi bucuria de a trăi , suferinţa de a spune ce gândeşte
iubirea pentru cei pe care îi simte aproape , încrederea că
mâine va fi mai bine , mirosul florilor şi căldura soarelui.
Această
uşă el nu doreşte să o deschidă şi o ţine închisă . Este un semn de agresiune
sau de timiditate ?
Cred
că , cele 2 de multe ori se confundă
pentru că în spatele timidului se ascunde agresivul.
Între
uşa de noapte a dormitorului şi uşa de zi a biroului nu e nici o diferenţă.
Stă
în puterea noastră dată de Creatorul Suprem , să deschidem uşile de zi şi de
noapte ,să huiduim sau să aplaudăm spectacolul lumii interioare şi exterioare.
Făcând
aşa viaţa viaţa ne dă pumni şi palme dar ne şi sărută atunci când vrea ea.
Ne-am
“dezmorţit “ asumandu-ne riscul de fi raniţi dar şi plăcerea de a fi iubiţi.
Bravo,
celor care au acest curaj !
Această
opţiune de a deschide noi înşine o uşă punându-ne în pericol de a fi răniţi
este una din deciziile grele pe care uneori trebuie să le luăm pentru a ne
elibera de teama şi de frica de a fi răniţi.
Femeile
provin din familii în care intimitatea cuplului a fost privilegiat uşa de zi ,
vor transmite copilului această mare greutate pe care nu o înţeleg dar şi-o
asumă în virtutea păcatului original,în virtutea dreptului de a naşte , în
virtutea iubirii pe care trebuie să o
plătească cu preţul naşterii .
Ele
vor proteja copilul închizandu-i uşa pentru a-l închide într-o închisoare
fericită unde nici ele nu au acces.
Apare
astfel conştiinţa genetică care este impregnată de suferinţa şi temere ,de vină
şi insecuritate.
Pentru
a stopa ca acest ADN al fricii să se transmită , trebuie deschisă această uşa
din interior către exterior, prin propria voinţă .
Se
poate deschide uşa şi din exterior către interior , uneori împotriva voinţei
prizonierului.
Acest
lucru trebuie făcut cu dragoste pentru cel care s-a autoexilat pe o insulă a
suferinţei în care el joacă în 3 roluri dramatice în acelaşi timp : persecutor
, salvator şi victimă .
Deschizând
uşa catre exteriorul vieţii parte din aceste roluri vor fi jucate şi de alte
personaje.
Rana
pe care ţi-o faci singur este mai puţin dureroasă decât rana pe care ţi-o face
alticineva .
Dar
rana pe care ţi-o face mama ?
Este la fel ca
rana pe care tu o faci propriului copil . Dacă doare când te răneşte mama vei
răni la fel de tare pe propriul copil care va răni la fel de tare propriul
copil care____şi aşa mai departe .
Acest lanţ al
durerii şi al autoclautrării poate fi întrerupt de dragoste şi ci dragoste .
Se va câştiga în
acest fel un alt actor social dezmorţit gata să rănească şi să fie rănit.
În tradiţia
incaşă este un proverb care spune “ învingătorul are obligaţia să-i înveţe pe
cei pe care i-a învins ca să ajungă egalii lui ” . În acest caz învingătorul
este el iar învinsul este tot el iar egalitatea este între cei “dezmorţiţi ”.
Viaţa , cât este
ea de lungă , este un spectacol al uşilor închise şi deschise de noi , prin
care ne asigurăm accesul la cariere profesionale , accesul la o viaţă mai bună
, accesul către oamenii doriţi ,accesul către fericire .
Apăsând pe
clanţa sufletului nostru ne vom electrocuta de plăcerea şi speranţa unei vieţi
schimbate .
Vom gândi că
şocul electric este preţul pe care
trebuie să-l plătim pentru a fi fericiţi sau răniţi .
Merită sau nu
merită ? Vom putea aprecia acest lucru atunci când toţi “dezmorţiţi ” acestei
părţi de lume vor fi interdependenţi şi vor stabili că lumea este făcută să o
iubeşti iar scopul nostru ca fiinţă omenească este fericirea .
Ei vor întocmi
“organigrame” cu o întreprindere virtuala a fericirii în care liderul noilor
dezmortiţi va fi ales prin rotaţie dintre toţi membri .
Dincolo de
această fericire omenească este fericirea din ceruri , la care vom merge atunci
când Creatorul Suprem va hotarî .
Ultima uşă a
acestei vieţi o va închide cel care care face acest lucru pentru toţi oamenii .