Articole de proza si poezie

SINGUR

Stau singur în mlaştina uitării

Privesc pe geam şi mă-nspăimânt

Pământ

O tuse seacă-n zarea zării

Să vii cu mine între flori

Să le gustăm parfum-miros

O viaţă fără de frumos

E glasul dintre noi cărări

Cămaşa-i udă de durere

Sparg clipele-ncet

Sonet

De traume şi plăcere

Paralizez cu gândurile mele

Inalţ rugi către cer

Homer

Ajută-mă să cânt manele

E cald creierul de gânduri

Ce vor să iasă şi să se-npreune

Nebune

De stat în jos la cap de rânduri

Dă-mi mâna ta însingurato

Şi gura ta fără prihană

Nu-i mână

Să nu se vindece bogato

Te-aştept în mine ca să vii

Să mergem pe a dorului cărare

La mare

Vom răsufla de nebunii

De vrei plăcere s-o găseşti

n-o poţi găsi în heleşteu

în Eliseu

vom fi a valurilor dulci poveşti.

ÎNCHIDEREA UŞILOR

 

Toată viaţa noastră este urmarită de acest aparent banal fenomen" inchiderea uşilor".

De la maternitate când venim pe lume şi pâna la morgă uşa se închide sau se deschide lăsâdu-ne să ieşim sau să intrăm în viaţă . Atât la maternitate cât şi la morgă clanţa este acţionată de alte persoane, noi fiind prea  mici în primă fază iar în ultima fază noi fiind deja plecaţi in lumea de dincolo.

În anii în care suntem condamnaţi să trăim în această lume suntem urmăriti de expresii de genul:

 “ni s-a trintit usa in nas”. Uşa este o poartă spre lumină şi respectiv spre întunerec. Sunt unii care spun întunerecul e lumea în care ne mişcam iar dincolo ne aşteapta lumina cea fără de sfărşit Reîntruparea în lumea luminii reprezintă pentru mai multe civilizaţii trecerea la o altă viaţa. Viaţa de după moarte, dacă există, dă omului speranţa că dincolo de ultima uşa este ceva de care el se va bucura mai mult decât viaţa de după prima uşa .

 Sunt oameni care pe parcursul vieţii din spatele primei uşi prin grija Creatorului fac o primă trecere către tărâmul marii iubiri. Aceşti oameni trec printr-o perioadă de comă care este o stare tranzitorie în care viaţa este menţinută de trupul fizic iar spiritul trece în Grădinile Raiului unde doreşte să rămână. Spiritul încearcă să atragă şi trupul propunandu-i spre cumpărare în locul suferinţei trupeşti o bucurie . Uneori acest târg funcţionează,iar alteori nu . Pentru ca oamenii în starea de comă să revină este nevoie de incantaţii , pe care să le facă un călugăr din munţii Tibetului sau de rugăciunile Sfântului Vasile pe care să le facă un preot din biserica ortodoxă.

Ce înseamnă pentru aceşti oameni repetiţia morţii? Nu vom ştii dacă le-am făcut rău sau bine până cănd nu ne vom regăsii în Câmpiile Elysee şi ne vor condamna sau ne vor aduce ofrande pentru fapta de a-i fi readus pe pămant.

Am făcut un lucru egoist , că i-am readus , sau un lucru altruist ?

Răspunsul la aceste întrebări îl vom găsi în spatele ultimei uşi pe care o va închide groparul.

Ce se întamplă dincolo de prima uşă pe care o deschide moaşa ?

Vom fi marcaţi de numeroasele uşi pe care va trebui să le deschidem ca să urcăm pe scara socială sau pe scara carierei profesionale.

Fiecare etaj profesional la care vom accede are propria lui uşă iar fiecare şedere profesională îşi are propria uşă . Când dorim să urcăm închidem noi uşa unei morţi profesionale şi deschidem noi uşa unei alte noi vieţi profesionale.

Dreptul de a închide o uşă şi de a deschide alta este dat Creatorul Suprem .

De multe ori între viaţa profesională şi  viaţa particulară este o mare asemănare . Oamenii care acasă inchid uşile în spatele lor vor repeata acest lucru şi la serviciu deoarece temerea de ceilalţi şi izolarea este o formă prin care îti asiguri confortul.

Noaptea chiar dacă sunt singuri în casă ei repetă" închidere uşilor" inconştient , Acest lucru le dă siguranţa unui spaţiu intim mai închis decât spaţiul cel mare în care se găseşte dormitorul.

Oamenii care se inchid în ei sperând ca ceilalţi să nu îi agreseze şi nici ei să nu îi deranjează pe ceilalţi încercând astfel să fie siguri cu ei înşişi pentru a putea astfel trece prin lume din spatele unei uşi în spatele unei alte uşi până la ultima uşă: cea a groparului.

Un mare cunoscător al spiritului uman care a trăit în Franţa la începutul secolului trecut ,bun cunocător al filozofiei orientale spunea că 70% din oameni trec prin viaţă “amorţiţi” .

De ce încearcă să se ferească în viaţă aceşti “ amorţiţi în simţuri”?

Părerea mea , subiectivă, este că încearcă  să  închidă uşa către comunicarea cu el însuşi, către propriul eu vital , către esenţa pură a propriului spirit .

Uitându-se în el ar putea găsi bucuria de a trăi , suferinţa de a spune ce gândeşte iubirea pentru cei pe care îi simte aproape , încrederea  că  mâine va fi mai bine , mirosul florilor şi căldura soarelui.

Această uşă el nu doreşte să o deschidă şi o ţine închisă . Este un semn de agresiune sau de timiditate ?

Cred că ,  cele 2 de multe ori se confundă pentru că în spatele timidului se ascunde agresivul.

Între uşa de noapte a dormitorului şi uşa de zi a biroului nu e nici o diferenţă.

Stă în puterea noastră dată de Creatorul Suprem , să deschidem uşile de zi şi de noapte ,să huiduim sau să aplaudăm spectacolul lumii interioare şi exterioare.

Făcând aşa viaţa viaţa ne dă pumni şi palme dar ne şi sărută atunci când vrea ea.

Ne-am “dezmorţit “ asumandu-ne riscul de fi raniţi dar şi plăcerea de a fi iubiţi.

Bravo, celor care au acest curaj !

Această opţiune de a deschide noi înşine o uşă punându-ne în pericol de a fi răniţi este una din deciziile grele pe care uneori trebuie să le luăm pentru a ne elibera de teama şi de frica de a fi răniţi.

Femeile provin din familii în care intimitatea cuplului a fost privilegiat uşa de zi , vor transmite copilului această mare greutate pe care nu o înţeleg dar şi-o asumă în virtutea păcatului original,în virtutea dreptului de a naşte , în virtutea iubirii pe care trebuie să  o plătească cu preţul naşterii .

Ele vor proteja copilul închizandu-i uşa pentru a-l închide într-o închisoare fericită unde nici ele nu au acces.

Apare astfel conştiinţa genetică care este impregnată de suferinţa şi temere ,de vină şi insecuritate.

Pentru a stopa ca acest ADN al fricii să se transmită , trebuie deschisă această uşa din interior către exterior, prin propria voinţă .             

Se poate deschide uşa şi din exterior către interior , uneori împotriva voinţei prizonierului.

Acest lucru trebuie făcut cu dragoste pentru cel care s-a autoexilat pe o insulă a suferinţei în care el joacă în 3 roluri dramatice în acelaşi timp : persecutor , salvator şi victimă .

Deschizând uşa catre exteriorul vieţii parte din aceste roluri vor fi jucate şi de alte personaje.

Rana pe care ţi-o faci singur este mai puţin dureroasă decât rana pe care ţi-o face alticineva .

Dar rana pe care ţi-o face mama ?

Este la fel ca rana pe care tu o faci propriului copil . Dacă doare când te răneşte mama vei răni la fel de tare pe propriul copil care va răni la fel de tare propriul copil care____şi aşa mai departe .

Acest lanţ al durerii şi al autoclautrării poate fi întrerupt de dragoste şi ci dragoste .

Se va câştiga în acest fel un alt actor social dezmorţit gata să rănească şi să fie rănit.

În tradiţia incaşă este un proverb care spune “ învingătorul are obligaţia să-i înveţe pe cei pe care i-a învins ca să ajungă egalii lui ” . În acest caz învingătorul este el iar învinsul este tot el iar egalitatea este între cei “dezmorţiţi ”.

Viaţa , cât este ea de lungă , este un spectacol al uşilor închise şi deschise de noi , prin care ne asigurăm accesul la cariere profesionale , accesul la o viaţă mai bună , accesul către oamenii doriţi ,accesul către fericire .

Apăsând pe clanţa sufletului nostru ne vom electrocuta de plăcerea şi speranţa unei vieţi schimbate .

Vom gândi că şocul electric este preţul  pe care trebuie să-l plătim pentru a fi fericiţi sau răniţi .

Merită sau nu merită ? Vom putea aprecia acest lucru atunci când toţi “dezmorţiţi ” acestei părţi de lume vor fi interdependenţi şi vor stabili că lumea este făcută să o iubeşti iar scopul nostru ca fiinţă omenească este fericirea .

Ei vor întocmi “organigrame” cu o întreprindere virtuala a fericirii în care liderul noilor dezmortiţi va fi ales prin rotaţie dintre toţi membri .

Dincolo de această fericire omenească este fericirea din ceruri , la care vom merge atunci când Creatorul Suprem va hotarî .

Ultima uşă a acestei vieţi o va închide cel care care face acest lucru pentru toţi oamenii .